Shogatsu

Shogatsu inseamna Anul Nou.

Anul Nou se sarbatoreste in Japonia pe 1 ianuarie dupa Calendarul Gregorian.
Inainte de 1873,Anul nou in Japonia se sarbatorea dupa calendarul chinezesc,undeva in primavara.

Este considerata cea mai importanta sarbatoare din an si este celebrata in familie.
Ca orice sarbatoare importanta,este intampinata cu specialitati culinare,servite de asemenea in vasela de calitate.

Cina este servita in sanul familiei pe 31 decembrie,pentru a intampina Anul Nou cu osechi-ryouri.Aceasta masa contine:iarba de mare(kombu),turte de peste(kamaboko),piure de cartof dulce cu castane(kurikinton),radacina de brusture fiert la foc mic intr-o compozitie de shoyu,mirin si sake(kimpira gobo) si boabe negre de fasole soia indulcite(kuromame).De obicei majoritatea bunatatilor sunt dulci,acre sau sarate.

O alta reteta traditionala este ozoni,supa cu omochi(turte de orez)si alte ingrendiente ce difera de la o regiune la alta.
De asemenea,sashimi sau sushi sunt nelipsite de pe masa traditionala.
Pe 31 decembrie,traditia spune sa se manance toshikoshi soba(paste japoneze) simbolizand longevitatea.

Revenind la mochi(turtele de orez),se obtin din orez fiert si apoi zdrobit intr-o masina speciala,formand o pasta perfect uniforma care este modelata de catre membri familiei cat este inca fierbinte,pe o masa acoperita cu katakuriko(amidon) se pune pasta fierbinte,o persoana rupe din ea bile potrivite ca marime iar celelalte persoane o modeleaza.Ca sa devina o turta perfecta,exista o tehnica de modelare.Cu podul palmei se apasa asupra bilei cu fermitate si se invarte in acelasi timp pana cand devine o turta lucioasa.Se repeta acelasi procedeu cu fiecare bila in parte.
Se pregatesc si decoratinuni de Anul Nou,numite kagamimochi,literalmente oglinda din turta de orez.Este formata din doua astfel de turte de orez si o portocala amara deasupra.

Se spune ca cele doua turte de orez simbolizeaza trecerea dintre ani,yin si yang sau soarele si luna.Portocala-daidai ce s-ar traduce prin "generatii" se spune ca simbolizeaza continuitatea familiei din generatie in generatie.
Kakamimochi este de obicei plasat in fata altarilui familiei shintoist,sau in fata unei oglinzi(in cazul in care in casa nu exista un astfel de altar)


Mochi kagami contemporane sunt de multe ori de pre-turnate in forma de discuri stivuite şi vândute în ambalaje de plastic din supermarket. Un Mikan sau o daidai de plastic imitaţie este de multe ori înlocuieşte daidai originale.

In ziua de Anul Nou,japonezii au obiceiul de a da bani pentru copiii din familie.Acest lucru este cunoscut sub numele de otoshidama.Suma de bani dat depinde de vârsta copilului, dar este, de obicei aceeaşi cazul în care există mai mult de un copil, astfel încât nimeni nu se simte desconsiderat.

Luna decembrie este una din cele mai aglomerate.Japonezii trimit carti postale(nengajyo) catre rude si prieteni.Cum sunt in vest,felicitarile de Craciun.


Sărbătorirea Anului Nou în Japonia, înseamnă, de asemenea, acordând o atenţie specială ceva prima dată, se face în noul an.
Hatsumode,este primul rasarit de soare in noul an.Traditia spune ca trebuie sa urci un deal sau o coasta mai inalta pentru a vedea rasaritul din plin.
Hatsumōde este prima călătorie la un altar sau templu. Mulţi oameni vizita un altar după miezul nopţii, pe 31 decembrie sau cândva în timpul zilei, la 1 ianuarie.

Revenit chef...cer ajutor :)

Chef de citit...bibleoteca mea e sumar imbracata.Cateva zeci de volume din bibeloteca adevarul,alte cateva carti "furate" de-acasa din bibeloteca parintilor.
Cateva volume achizitionate la ultima vizita in Ro si in rest bate vantul.
De citit,le-am citit pe toate.Mi se facuse dor de ceva scriitori japonezi si m-am gandit la o comanda.
Dar din pacate nu mai sunt la curent cu noutatile,caut recomandari!
Neaparat! :)
Orice carte ce credeti ca merita citita.Astept cu interes raspunsuri/

De Craciun

A fost frumos...ca-n povestile hawaiiene :) cu 15 grade la pranz!

De sezon...

Mos Craciun-E Caciunu'

A venit mosul pe la geam,Erika:

"Santa kitta yo!Santa,Santa,Santa,Santa!!!"(A venit Mosul,Mosul,Mosul)

Si unde a plecat mosul?
"A benit pipo-pipo(salvarea)si l-a luat!"

Azi dimineata,alte cadouri sub brad,asteptau sa fie luate in primire de catre Erika.
O trezim-A venit Mosul!a venit Mosul!
S-a trezit imediat,a venit langa brad,privea cadourile cu ochii mari si mirata,apoi mi-a soptit:"Kowaii,nene suru!"(Imi e frica,fac nani!)
Dupa care i-am explicat ca mosul este bun,ca a adus multe cadouri si sa ii multumeasca :)

Pe unde a venit?
"Acolo"(cu mainile indreptate in directii diferite)


Multumeste-i mosului,Erika!
Cu mainile la gura striga:"E Caciunuuu mutumesc!ca pacele!(Mos Craciun multumesc!cu placere!"

Dupa 20 ani...

Ca tot blogerul asta scrie...

Aveam doar 5 ani,amitirile le am vagi,gen flashuri.Insa au ramas intiparite bine bine in memorie.
Imi amintesc ca tata era plecat in tara,ca sa mai castige cativa lei in plus fata de salariu,parintii mei se apucasera sa confectioneze felicitari de sarbatori.Le tin atat de bine minte,era una dintre ele care imi placea cel mai mult,era cu Mos Craciun,mama presara peste caciula mosului,pulbere de argint,eram fascinata.Cand am crescut mai mare,ca sa procur si eu aceasta pulbere de argint,am spart toate globurile din casa si le-am pisat unul cate unul.
Revenind la tata,plecase probabil sa vanda niste felicitari,nu mai tin minte locatia,stiu doar ca mama ne-a trimis la culcare,pe mine si pe Maria.A venit tata,am auzit discutii in hol si cum se indreptau spre dormitor am auzit clar:"Se trage la Timisoara!" soptit,spus de catre tata cu mult entuziasm.In seara aia ne-am am adormit fericite,eu si Maria primisem cate o jucarie,a mea,era o bloasca foarfeca,si eram tare mandra de ea.
In urmatoarea zi,am iesit din casa si la Bariera Vergului era plin oki pe strada de oameni,masinile nu mai circulau,oamenii strigau intr-o veselie diverse si se indreptau spre centru,ceea ce am aflat mai tarziu.
In multime,parintii au zarit o familie de cunoscuti din Dristor..aveam o fetita de varsta mea.Vorbeau intre ei,se auzeau soapte:"Cade Ceausescu!"..."Omoara oameni nevinovati!..."O sa fie mai bine..."
Urmatoarea amintire este in casa la bunici.Stateau foarte aproape de Obor,pe Mihai Bravu,blocuri vechi din caramida,rezistente.
Tata plecase la Universitate,mama era speriata,tataia la fel.Eu,ma uitam la adulti si simteam fiorul de frica.Afara multimea striga,in casa se facuse liniste,toti il asteptam pe tata cu sufletul la gura,sa se intoarca nevatamat.
S-a intors,intreg,avusese ambitia sa participe si el,se tragea,in oameni.Se intalnise acolo cu veciunul nostru cu care se intorsese.Vorbeau amandoi tare si lucruri de neinteles pentru mine,spuneau ceva de primul rand,cum a fost pus la pamant de gloante si atunci au plecat,s-au gandit la familie,la noi,copiii.
Se aprinsese flacara sperantei in fiecare,dupa cele cateva fugi nereusite in Budapesta,Germania erau de-a dreptul increzatori intr-un viitor mai bun.
Eu mai mult de clipa de acum nu puteam sa ma gandesc.Vorbeau de occident,de magazine cu mult lux,cu multe alimente,cum n-o sa mai fie ratia aia nenorocita,cu 4 oua pe luna,un litru de ulei si 1 kg zahar.Cum carnea era un lucru sfant si n-apucai decat sa te lingi pe bot caci ca sa prinzi ceva trebuia sa te asezi la coada de pe la 3-4 noaptea si cum parintii,bunicii munceau...Mai facea mama rost,la pret dublu,din Dinamo,unde era Securitatea in floare si erau bine aprovizionati.Mama nu era securista,ci doar o profesoara in club,nu antrenoare,profesoara,facea cu fetele de la gimnastica elemente de balet.Primise postul cu ciu cu vai,printr-o cunostinta,prost platit dar cu cateva beneficii.Ne putea lua cu ea la munca,nu avea program incarcat si mai putea face rost de alimente din cand in cand.
Tuturor le era frica de securisti.Tata avusese o sansa sa plece in America,chemat la un interviu.Publicase un articol in Flacara,condusa de Adrian Paunescu,titlul l-am uitat,oricum explica despre viitor,despre evolutia calculatorului,pe vremea aia la nivel de Turbo Pascal.Nu stiu cum au alfat americanii,insa pareau foarte interesati.De frica securitatii,totul a ramas la acest nivel,un articol publicat intr-o revista.
Telefoane ascultate,frica,saracie,frig,lumina inchisa,fara drept de apel,toti mergeau mai departe fara prea multe comentarii.Flacara de la aragaz,facandu-si loc prin benza groasa,mirosul de cafea,vecina de la zece si ibricul fierbinte.
Guma de mestecat,o cumparat de la "PAIINE" din coltul strazii,care numai guma nu devenea,era o loterie,cum nimereai mai bine,de obicei 90% din aceasta guma,se prefacea intr-o faina dulce si cu cat incercai sa mesteci mai mult cu atat de termina mai repede.
Tricicleta rosie,fusta sor-mii de care ma tineam mereu...
De la toate aveam sa-mi iau ramas bun,veneau vremuri mai bune,se spunea ca Iliescu o sa schimbe Romania,ca o sa se deschida portile catre strainatate si o sa fie raiul pe pamant.
Doar tataia,trecut de prima tinerete,era foarte sceptic si a incercat sa imi linisteasca parintii,sa le deschida ochii,sa le spuna sa fie mai linistiti,nu o sa fie deloc mai bine.Nu-l auzea nimeni,desi vorbea tare,cu un ton sententios.
Paturi in geam,vechi,gaurite,pe post de camuflaj,glume de copil,prin gauri or sa intre gloantele,in departare se auzeau impuscaturi,se tragea.
Apoi,televizorul mic,Sport...reproducea imagini,Ceausestii,disperati,speriati...li se citea groaza pe chip.Exexutarea lor,in fata camerelor de luat vederi mi s-a parut cel mai urat lucru,pentru prima data,simteam un sentiment nou,de repulsie,fata de tragasi,cuvantul omor,crima,ucidere au ramas neclintite in memoria mea,ca ceva infricosator.Si acum,ca adult,aceeasi imagine ce se difuzeaza in perioada asta la tv,ma chinuie si ma sperie.
Si n-au venit vremuri mai bune,ba chiar din contra.Parintii s-au apucat de "afaceri",la inceputul anilor '90 am dus^o mai bine,intr-adevar.Insa,odata ce au dat de gustul banilor,parintii mei nu au stiut cum sa procedeze si din pacate falimentul a fost inevitabil.Apoi,familia s-a zdruncinat,armonia disparuse si viata ne-a fost schimbata si ne-a influentat pana in ziua de azi.

Gata,am tuns-o!

Sambata am fost la tuns.Mare scandal,n-a vrut in ruptul capului sa fie spalata pe cap.Pana la urma am renuntat la spalat si a tuns-o "la rece",in bratele mele.Cu suza in gurita si o punguta cu biscuiti in mana.I-am atras atentia cu mobilul,cu poze cu muzica,si pana la urma a inceput sa ii placa si a stat linistita.A vrut de cateva ori sa coboare dar am reusit cu brio sa o mai fac sa stea.S-a miscat cu capul in toate directile,iar stilistul se plimba in jurul ei ca un titirez.










Multumesc tuturor care au votat!Adevarul este,ca dupa ce am vazut-o tunsa,n-am regretat nici o clipa.

De ce nu-mi plac mie bonenkai-urile?
Pentru ca mi se pare o obligatie din partea tuturor...asa ceva combinat cu greata si sictir.
Cuvantul bonenkai s-ar traduce in engleza:"forget the year gathering".Asta in termeni literari...practic,este masa intinsa din restaurant(de fiecare data ales scump),pregatita cu multa grija.Fiecare obiect asezat milimetric unul fata de celalalt in fata fiecarui scaun din tatami room(si pentru ca este bonenkai,tatami este nelipsit) si apoi discursul invatat pe dinafara al directorului..."sa uitam cele petrecute in acest an si sa ne straduim mai bine anul viitor.Anul acesta nu am dat prime de sfarsit de an,ne merge prost,anul viitor sa ne straduim mai mult" si KAMPAI!,adica noroc.
Unii se fac manga,beau sake si mananca delicatese.Altii mai seriosi nu servesc decat uroncha(ceai negru) si mananca delicatese(sashimi la greu,peste copt,prajit,kaarage si nelipsitele nabe din sezonul rece)
II privesc pe toti...nu ajung cu privirea pana in cealalta parte a mesei.Suntem intr-o companie mica,de 30 persoane.
Majoritatea au stat cu capul in farfurie,au mai schitat un fel de zambet la vreo gluma mai buna,ceilalti,cei ce au indraznit sa se simta ceva mai bine si sa glumeasca,erau probabil aburiti de vaporii alcoolului.
Parca vad ca luni,cand incepem o noua saptamana,ii vad cum isi ascund privirile unii de alti si nici macar nu discuta,nu aduc vorba despre evenimentul petrecut cu doua seri inainte.
Insa,paradoxal,m-am simtit bine.Cred ca m-am simtit nitel libera si nu planuindu-mi fiecare ora,fiecare minut din zi.Pentru cateva ore am fost libera sa fac cum vreau si ce vreau!
Am baut 4 pahare de bautura!DA 4!Nu mai bausem alcool de un an.Ma luase asa o ameteala placuta,amestecata cu un soi de placere.Si am mancat alaturi de toti mult sashimi si perte copt.A fost senzational de gustos.Si am asteptat cuminte,pana la sfarsitul mesei,desertul.Mare mi-a fost dezamagirea cand in fata ni s-au pus de catre ospatari,cate o felie de pepene galben.Visam la o prajitura cu glazura de ciocolata,la un serbet de fructe,la o cupa de inghetata...insa nu la atat apreciatul "melon" de catre japonezi...care pe deasupra era si necopt.Total dezamagita,l-am mancat din trei inghitituri.
Si s-a terminat,de data asta,la final,discurs sustinut de catre directorul adjunct:Gambarimasho!
In fiecare an,aceeasi placa,aceeasi fata a monezii,doar locatia se mai schimba din cand in cand si unii angajati.
Si jur ca in loc de aceasta petrecere obligatorie...oare cati nu visau sa isi petreaca seara in alt mod...io una asa am visat.:)

Erika bilingva

Erika:Mama,apte!(lapte)
Tata:Nani?(Ce?)
Erika catre taica-su:Apte wa gyunyu to onaji yo!(Lapte si "Gyunyu" e acelasi lucru!)

Akizuki new town

Un cartier nou in oras,care de cativa ani,pur si simplu ,se face intrecere pe perioada lui decembrie,care reuseste sa-si impodobeasca casa mai mult sau mai frumos.Astfel ofera amatorului posibilitatea de-a fi vrajit.(iluminatile din centru orasului lasa f mult de dorit).Cei mai incantati au fost copiii.

Si iata cum dau cu bata-n balta si nu cunosc o limita a glumei.

Camera ascunsa in Japonia

Posturile de tv se intrec in a fi cat mai originali!
De atata originalitate,s-au interzis astfel de emisiuni cu camera ascunsa.
Cateva video mai vechi,ce le gasesc pe youtube.

Lisa la 4 luni

Am intrat in lumea acelor si am facut cunostinta cu seringa si primul vaccin.
A fost groaznic,a plans din gura de sarpe si i se citea durerea in ochi privindu-ma printre lacrimi.
A trecut repede si apoi a gangurit de mama focului cu medicul.
La control a fost perfecta,6020 grame si 59 cm.Dezvoltata comform varstei de patru luni,nu exista nici un fel de probleme.

Lisa este o fire mai linistita de fel,zambeste mai rar,insa cand o face iti umple inima de fericire.Cand e in forma foarte buna,combina rasul in hohote cu miscari ritmice din brate si picioare.Chicote de ras ne incanta.Erika o imita mereu spunand:A spus Lisa "gaaa".
Gangureste cu jucarile de la carusel...aaa,gaaa,agu,gu.
Se joaca cu manutele studiindu-le cu mult interes,isi suge degetul aratator.Exact asa cum mi-l sugeam cand eram eu mica.E atat de dulce,iar eu o las sa il suga.Noaptea cum doarme pe burtica,isi prinde degetul in gurita si se aude doar un plescait.
O iubeste pe Erika foarte mult.Se uita cu mult interes cand se joaca si o priveste cu multa admiratie,cand primeste atentie din partea ei este in culmea fericirii.
Ii place foarte mult sa o tin in wrap.Doarme cand e satula si cate 3 ore dusa,lipita de mine.Iar eu ma simt la fiecare "purtare" insarcinata,cu pui mic in burtica,care,de data aceasta,il si pot vedea.
Mananca bine san si bibe,ziua e in verva iar noaptea doarme foarte bine.
Au fost cateva zile in care a dormit fara trezire toata noaptea,acum se trezeste din nou pentru lapte.

Maritis

-Vreau sa ma marit!(-Kekkon shitai!) imi aud urechile.
Zic emotionata:
-Cu cine mama?
-Cu un caine.(Inu to kekkon suru.)