In tara soarelui rasare a venit deja Craciunul!
Va doresc Sarbatori Fericite si tot ce este mai bun.
sâmbătă, 25 decembrie 2010
sâmbătă, 18 decembrie 2010
duminică, 12 decembrie 2010
Lisa vorbeste
Ei,a venit momentul mult asteptat.
Lisa a inceput sa spuna cateva cuvinte,iar noi cadem pe jos in admiratie.
Nu pot sa nu-mi amintesc, Erika din punctul asta de vedere a fost precoce si la varsta asta facea propozitii simple.
Dar sa revin la micuta Lisa. Vine controlul de 1.6 ani si ma gandeam sa notez cate cuvinte foloseste:
Mama,tata,nene(nani),cea(ceai),wanwan(ham-ham),manman(anpanman,personaj animat),me(adica 'nu-i voie'),ta(kutsushita-sosete),ya(nu vreau),buuu-buuu(cand se joaca cu masina),tai-tai(pesti).
Pe masura ce-mi amintesc si pe masura ce evolueaza am sa uploadez lista.
Ah,sa nu uit,cateodata leaga doua cuvinte: Wanwan otta.
Lisa a inceput sa spuna cateva cuvinte,iar noi cadem pe jos in admiratie.
Nu pot sa nu-mi amintesc, Erika din punctul asta de vedere a fost precoce si la varsta asta facea propozitii simple.
Dar sa revin la micuta Lisa. Vine controlul de 1.6 ani si ma gandeam sa notez cate cuvinte foloseste:
Mama,tata,nene(nani),cea(ceai),wanwan(ham-ham),manman(anpanman,personaj animat),me(adica 'nu-i voie'),ta(kutsushita-sosete),ya(nu vreau),buuu-buuu(cand se joaca cu masina),tai-tai(pesti).
Pe masura ce-mi amintesc si pe masura ce evolueaza am sa uploadez lista.
Ah,sa nu uit,cateodata leaga doua cuvinte: Wanwan otta.
vineri, 10 decembrie 2010
Bonenkai
Dimineti friguroae de decembrie.
Eu iubesc toamna si mai greu pot intelege iarna de aici. Am avut noroculpentru unii) sa stau intr-o zona unde ninge de doua ori pe an. Asa ceva intre lapovita si ninsoare,cat sa alerg agitata sa imbrac fetele si sa le scot afara,sa se bucure de cei cativa fulgi razleti.
Apoi,trei luni de frig,soare si iar frig.
As prefera minus grade,dar zapada adevarata,in fine. Strang din dinti si rabd pana infloresc ciresii.
Azi avem bonenkai,ceea ce inseamna petrecere de sfarsit de an. Se organizeaza astfel de petreceri,de obicei,la sfarsit de an. Se impart in cateva categorii:
-cu prieteniii
-cu colegii de munca
-cu colegii de facultate
-cu alti colegi sau prieteni a cluburilor la care esti inscris(de ex:clubul de golf,clubul de fotografie,de dans)
Astfel facand un calcul simplu,in luna decembrie,japonezul o tine intr-o petrecere.:－) Iar daca ai prieteni gaijin,adica straini in lb japoneza,o sa primesti cu siguranta invitatie,la Christmas party.
La astfel de petreceri,de obicei,se bea alcool.
In seara asta am bonenkai cu cei de la firma. E tare amuzant sa vezi cum se schimba cei pe care ii vezi zilnic,asta dupa ce au luat cateva pahare la bord. Unii sunt mai vorbareti,altii fac glume deochiate,unii beau fara sa vorbeasca,altii rad la glumele facute de ei. E totusi distractiv si dragut. Lumea se relaxeaza,se mai discuta si despre lucruri personale,nu doar ce tine strict de profesie.
So, lets party with japanese people.
Eu iubesc toamna si mai greu pot intelege iarna de aici. Am avut noroculpentru unii) sa stau intr-o zona unde ninge de doua ori pe an. Asa ceva intre lapovita si ninsoare,cat sa alerg agitata sa imbrac fetele si sa le scot afara,sa se bucure de cei cativa fulgi razleti.
Apoi,trei luni de frig,soare si iar frig.
As prefera minus grade,dar zapada adevarata,in fine. Strang din dinti si rabd pana infloresc ciresii.
Azi avem bonenkai,ceea ce inseamna petrecere de sfarsit de an. Se organizeaza astfel de petreceri,de obicei,la sfarsit de an. Se impart in cateva categorii:
-cu prieteniii
-cu colegii de munca
-cu colegii de facultate
-cu alti colegi sau prieteni a cluburilor la care esti inscris(de ex:clubul de golf,clubul de fotografie,de dans)
Astfel facand un calcul simplu,in luna decembrie,japonezul o tine intr-o petrecere.:－) Iar daca ai prieteni gaijin,adica straini in lb japoneza,o sa primesti cu siguranta invitatie,la Christmas party.
La astfel de petreceri,de obicei,se bea alcool.
In seara asta am bonenkai cu cei de la firma. E tare amuzant sa vezi cum se schimba cei pe care ii vezi zilnic,asta dupa ce au luat cateva pahare la bord. Unii sunt mai vorbareti,altii fac glume deochiate,unii beau fara sa vorbeasca,altii rad la glumele facute de ei. E totusi distractiv si dragut. Lumea se relaxeaza,se mai discuta si despre lucruri personale,nu doar ce tine strict de profesie.
So, lets party with japanese people.
vineri, 3 decembrie 2010
Teorii
Acum e preocupata de timp,de cine este mai mare si cine mai mic.
Erika:Eu cand o sa ma fac mai mica,Lisa o sa creasca mai mare decat mine. :D
Erika:Eu cand o sa ma fac mai mica,Lisa o sa creasca mai mare decat mine. :D
Norway no mori(Padurea norvegiana)-Filmul
Nu va spun cum saream azi dimineata in fata televizorului cand am vazut ca apare filmul.
"Padurea norvegiana" a fost prima mea carte citita de Haruki Murakami.Si acum imi amintesc cum sorbeam rand dupa rand,cat de mult mi-a placut.Iar faptul ca aceasta carte minunata este ecranizata ma face sa fiu la extrem de euforica :D
In Japonia din 11 decembrie.
Si site-ul oficial: Norway no mori
Am sa vizez tare frumos pana cand ma voi aseza pe fotoliul din cinematograf sa urmearesc filmul.
"Padurea norvegiana" a fost prima mea carte citita de Haruki Murakami.Si acum imi amintesc cum sorbeam rand dupa rand,cat de mult mi-a placut.Iar faptul ca aceasta carte minunata este ecranizata ma face sa fiu la extrem de euforica :D
In Japonia din 11 decembrie.
Si site-ul oficial: Norway no mori
Am sa vizez tare frumos pana cand ma voi aseza pe fotoliul din cinematograf sa urmearesc filmul.
miercuri, 1 decembrie 2010
Statea deja de vreme buna cu ochii pironiti in tavan.Privise cum rand pe rand zorile zilei isi intra in drepturi,cum noaptea dispare incet,cum astri isi pierd din stralucire si raman ca niste pete de murdarie pe o bucata de matase albastra.
Incercase din rasputeri sa isi alunge gandurile ce nu-si gaseau scopul si locul.Agitate,alergau cu o viteza ametitoare pe carari inguste,ii compleseau toate simturile.Privi in jurul ei nedumerita,aceasta camera simpla ii era la fel de necunoscuta ca propria-i viata.
In urma cu un an,intr-o zi ploioasa de decembrie a fost adusa aici de catre Tanakasan.
-Nu e cine stie ce,dar macar ai un acoperis deasupra capului.
-Va multumesc! a rostit in soapta plecandu-si capul aproape de pamant,umila si plina de recunostinta.
Tanakasan ii cuprinse umerii cazuti,ii ridica capul cu blandete si privi in ochii pierduti ai fetei.
-Maigochan,aceasta este un nou inceput,fii increzatoare in viitor.
Ochii i se umplura de lacrimi,inclesta dintii si nu lasa lacrimile sa ii ude obrazul.Trebuia sa fie puternica,sa nu-si arate suferinta.Mai ales in fata acestei femei,care a ajutat-o din prima clipa.Lacrimile disparusera insa efortul fusese mult prea mare.Fata i se albise,ochii erau mai negri ca niciodata.
-Hai,intinde-te pe saltea si te odihneste.De luni incepi munca si trebuie sa ai forta.
Am sa trec maine sa-ti aduc cateva turte de orez.
-Sumimasen,arigatou gozaimashita.(Ma iertati,va multumesc!)
Tanakasan gasise fata pe marginea raului,pe inserat,cand se intorcea de la fabrica.In ziua aceea avusese program scurt si a ales sa faca o plimbare pe malul raului.Calca cu pasi marunti pe solul nisipos si umed.Astintitul soarelui lasase sa cuprinda cerul intr-un totul precum doi indragostiti se contopesc imbratisandu-se.Vantul ii frigea obrazul,era neobisnuit de frig pentru aceasta perioada.Isi trase fularul peste gura si continua drumul.In departare zarise o forma alba langa niste tufisuri.Fara sa gandeasca nimic,se aproprie agale.Pata alba din departare arata acum altfel.Femeia isi grabi pasul privind atenta.Se opri in loc si ramase cu privirea fixa.Alerga spre acea faptura.
Fata era plina de noroi,picioarele dezgolite erau negre si lovite,sangele se uscase pe unul din genunchi.Purta o haina alba,acum patata de sange,noroi si prafuita.O strangea in jurul trupului cu ambele maini,tremarand.Parul negru in cadea in peste umeri,fata murdara:picaturi de sange inchegat,dare de nori cenusiu.Ochii pierdeau pierduti in zare,buzele le tinea tuguiate..
-Ce e cu tine copila?
Fata parea sa nu auda,nu se misca,privea in continuare zarea.
Tanakasan intreba din nou,de data aceasta apropiindu-se.Atunci tresari ca sculata din vis si dadu sa fuga inspaimantata.
-Stai,nu-ti fac nici un rau!Stai!Vreau sa te ajut!
Fata se opri la cativa metri distanta.
-Vreau sa te ajut!repeta Tanakasan cu o voce blanda.
-Cum te cheama?
Izbucnise in plans,printre lacrimi a raspuns ca nu stie.
-Maigo ni natta!(M-am pierdut!)
Gemu si inclesta pumnii sub patura.Aceasta amintire ii provoca durere fizica.Rataci cu privirea prin camera.Pe jos rogojine de bambus,in stanga o masuta,langa fereastra in partea dreapta o statuie veche ce il infatiseaza pe Buddha.Incealalta parte un mic dulap,unde isi tinea hainele si unde punea salteaua impaturita in fiecare dimineata.
Camera ii era straina,ea insasi era o straina in propria-i viata.
-Maigo!Maigochan!Acest nume suna la fel de gol ca incaperea.
In urma cu un an femeia ce o gasise ii pusese acest nume:Fata pierduta!
-In urma cu un an mi-am pierdut identitatea.Oare cat voi mai rataci?
Incercase din rasputeri sa isi alunge gandurile ce nu-si gaseau scopul si locul.Agitate,alergau cu o viteza ametitoare pe carari inguste,ii compleseau toate simturile.Privi in jurul ei nedumerita,aceasta camera simpla ii era la fel de necunoscuta ca propria-i viata.
In urma cu un an,intr-o zi ploioasa de decembrie a fost adusa aici de catre Tanakasan.
-Nu e cine stie ce,dar macar ai un acoperis deasupra capului.
-Va multumesc! a rostit in soapta plecandu-si capul aproape de pamant,umila si plina de recunostinta.
Tanakasan ii cuprinse umerii cazuti,ii ridica capul cu blandete si privi in ochii pierduti ai fetei.
-Maigochan,aceasta este un nou inceput,fii increzatoare in viitor.
Ochii i se umplura de lacrimi,inclesta dintii si nu lasa lacrimile sa ii ude obrazul.Trebuia sa fie puternica,sa nu-si arate suferinta.Mai ales in fata acestei femei,care a ajutat-o din prima clipa.Lacrimile disparusera insa efortul fusese mult prea mare.Fata i se albise,ochii erau mai negri ca niciodata.
-Hai,intinde-te pe saltea si te odihneste.De luni incepi munca si trebuie sa ai forta.
Am sa trec maine sa-ti aduc cateva turte de orez.
-Sumimasen,arigatou gozaimashita.(Ma iertati,va multumesc!)
Tanakasan gasise fata pe marginea raului,pe inserat,cand se intorcea de la fabrica.In ziua aceea avusese program scurt si a ales sa faca o plimbare pe malul raului.Calca cu pasi marunti pe solul nisipos si umed.Astintitul soarelui lasase sa cuprinda cerul intr-un totul precum doi indragostiti se contopesc imbratisandu-se.Vantul ii frigea obrazul,era neobisnuit de frig pentru aceasta perioada.Isi trase fularul peste gura si continua drumul.In departare zarise o forma alba langa niste tufisuri.Fara sa gandeasca nimic,se aproprie agale.Pata alba din departare arata acum altfel.Femeia isi grabi pasul privind atenta.Se opri in loc si ramase cu privirea fixa.Alerga spre acea faptura.
Fata era plina de noroi,picioarele dezgolite erau negre si lovite,sangele se uscase pe unul din genunchi.Purta o haina alba,acum patata de sange,noroi si prafuita.O strangea in jurul trupului cu ambele maini,tremarand.Parul negru in cadea in peste umeri,fata murdara:picaturi de sange inchegat,dare de nori cenusiu.Ochii pierdeau pierduti in zare,buzele le tinea tuguiate..
-Ce e cu tine copila?
Fata parea sa nu auda,nu se misca,privea in continuare zarea.
Tanakasan intreba din nou,de data aceasta apropiindu-se.Atunci tresari ca sculata din vis si dadu sa fuga inspaimantata.
-Stai,nu-ti fac nici un rau!Stai!Vreau sa te ajut!
Fata se opri la cativa metri distanta.
-Vreau sa te ajut!repeta Tanakasan cu o voce blanda.
-Cum te cheama?
Izbucnise in plans,printre lacrimi a raspuns ca nu stie.
-Maigo ni natta!(M-am pierdut!)
Gemu si inclesta pumnii sub patura.Aceasta amintire ii provoca durere fizica.Rataci cu privirea prin camera.Pe jos rogojine de bambus,in stanga o masuta,langa fereastra in partea dreapta o statuie veche ce il infatiseaza pe Buddha.Incealalta parte un mic dulap,unde isi tinea hainele si unde punea salteaua impaturita in fiecare dimineata.
Camera ii era straina,ea insasi era o straina in propria-i viata.
-Maigo!Maigochan!Acest nume suna la fel de gol ca incaperea.
In urma cu un an femeia ce o gasise ii pusese acest nume:Fata pierduta!
-In urma cu un an mi-am pierdut identitatea.Oare cat voi mai rataci?
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)