duminică, 17 aprilie 2011

Mi-am pierdut telefonul

Cand am ajuns la birou,nu l-am mai gasit. Am cautat prin buzunare,am rasturnat continutul gentii pe masa. Printre rujuri,servetele,portofel,chei,carti de vizita,scutece,cabluri si alte nimicuri ce ocupau spatiul inutil,telefonul nu era.Am luat la rand,din nou,cu speranta ca nu l-am vazut,toate buzunarele-de la geaca,in buzunarul stang al blugilor,am gasit o moneda de un yen,iar in cel drept,o guma de mestecat,cu ambalajul uzat,semn ca a fost spalat de cateva ori si mutra lui Felix(pisica) zambind .
In cautarea mea lamentata,am gasit si un stilou pe care il dadusem pierdut,in urma cu doua saptamani.Am prins cheile masinii in doua degete,am coborat in viteza scarile,sarind mai mult,cate doua trepte de-o data.Am traversat strada,fugind printre masinile ce circulau fara grija,am ajuns in parcare,am calcat stramb si m-am impiedicat de-un suport de piatra,glezna mea facand un sunet scurt,dur,insotit de-o durere ce a pornit din incheietura,urcand fara mila,cu rapiditate,de-a lungul femurului,cu mii se ace si oprindu-se in stomac;provocand stare de greata.Era sa cad pe jos,m-am prins cu o mana de gardul ce delimita parcarea de strada si am respirat adanc,de cateva ori.
 Durerea se domolise,am pasit cu grija si intr-o semi-fuga,am ajuns invingatoare,la masina.Am deschis-o si am inceput sa caut,printre scaunele din fata,pe jos,am tras o punga de plastic agatata de unul din scaune,am adunat servetele folosite ce cazusera si fusesera impinse sub scaunele din spate,printre nisipul carat de fete in pantofi si apoi scuturat pe jos,telefonul nu era!Am deschis pana ce si portbagajul,poate in joaca,l-or fi aruncat acolo.M-am intors in firma cu glezna pulsand o durere surda,am inhatat telefonul unei colege si am pornit spre masina,a doua oara.Am format numarul si am lasat sa sune,nu se auzea nimic.L-oi fi dat pe manner?Alarma a sunat dimineata...M-am mai uitat de cateva ori prin masina.Am trantit toate usile suparata,am inchis masina si m-am intors.
La munca nu m-am putut concentra,lipsea ceva,mintea mea lucra in alta directie si deja scrisese pe filele mintii,cu cerneala neagra,cele mai rele scenarii.Telefonul era asigurat,declarandu-l pierdut,puteam primii unul nou,la schimb.Nu aveam date importante,erau insa,multe poze si filmulete,dragi mie.Numerele de contact ale prietenilor,cateva aplicatii de care ma foloseam pe parcursul zilei.
Dependenta psihica  de telefon mi-a creat o stare de agitatie.Simteam o "dragoste" fata de acest obiect,pe care il pierdusem si nazuiam cu gandul ca ne vom "regasi".Cu siguranta aratam asemeni unui drogat in lipsa dozei ce si-o injecteaza in brat.Am reusit sa-mi tarasc modesta existenta,in propria-mi suferinta pe parcursul diminetii...orele treceau foarte greu,gandurile paranoice isi faceau de cap,nu mancasem nimic,nu bausem apa,simteam doar o stare de greata...

M-au sunat de la gradinita,telefonul era in geanta Lisei.

6 comentarii:

FlightlessBird spunea...

:))) Avea ea grija de el :P

Liliana Moise spunea...

Ooo, ce tare!!!
Nu vreau sa-mi inchipui ce-o fi fost in sufletul taua pana cand ai primit acel telefon de la gradinita.
Este bine totusi cand totul se termina cu bine.
Avea si Lisa o grija ;)

Lorelai spunea...

:)) fata isteata, strange si pastreaza... :) cred ca toti avem cate o ,,manie" d-asta; :)

The way I am spunea...

Ma bucur ca a avut happy end:), bine ca l-ai gasit.

g.cojocaru spunea...

important e ca nu s-a pierdut. :) ... imi pare rau pentru glezna ta - sper ca acum esti bine.

Sabina Y spunea...

Eheee...avea planuri mari Lisa!Ce bine il pitise.
Glezna e ok,merci :)