O dupa-amiaza frumoasa de luni. Soarele apune in stanga,ciresii se scutura de petale,intr-un dans ametitor,acompaniati de muzica vantului,ce sufla rece si nemilos.
Inaintam pe strada,intalnim in drumul nostru,un om ce isi plimba cainele,in lesa.Mergem spre dreapa si ne oprim la semafor. In timp ce asteptam,Erika ramane doi pasi in urma,incrcand sa priveasca dupa niste boscheti,care ii mascheaza vederea.
- Mama,mama,ai vazut? ma intreaba cu emotie in glas.
-Ce anume mami?
-O vulpe in lesa! imi spune.
Amuzata,ii raspund:
-Era un caine,mami. Omul isi plimba cainele.
-NU!Adoptand expresia ganditorului,continua asemeni unui batran intelept.
- La inceput,asa am crezut si eu. Privind mai atenta,am vazut ca era o vulpe.
-Da?
-Da,o vulpe in lesa. Privindu-ma cu aerul omului ce poarta un mister.
(E o perioada cand inverseaza cuvintele,o distractie zilnic)
4 comentarii:
Hai ca-i supersimpatica Er!! Daca a vazut fata vulpea, clar ca ea era! Nu este nicio urma de indoiala. Era un lucru evident.
Sa o pupi din partea noastra.
Erika are dreptate!Bv Erika!Se poarta exoticul.De ex Torry Spelling plimba in lesa o gaina motata iar barbasu un iepure ca cica s-au plictisit de banalele home pets :))) Deci Erika a vazut intr-adevar o vulpe :P :)))
:)) E o papusa superba! Cred ca te distrezi copios in perioada asta. Tare mi-ar placea sa o aud, parca si imi imaginez. :)
interesante subiecte,bravo
Trimiteţi un comentariu