Erika şi Lisa, pe canapea, ca două fetiţe cuminţi ce sunt:


Foarte serioasă, pe un ton uşor superior, se adresează surorii mai mici:

  - Lisa, poţi să plângi dacă eşti tristă.


Lisa îşi schimbă dintr-o dată mimica feţei, adoptând o înfăţişare necăjită cu nişte ochi trişti de mai mare mila şi cu colţurile gurii căzute, deschide gura şi scoate sunete ce vor să pară un plâns mâhnit. Capul uşor pe spate



 - Uaaaa, eeeee (şi-un sughiţ)



Erika e în culmea fericiţii, râde în hotote, căzută pe canapea. Lisa uită că tocmai plângea şi o pufneşte râsul.

Scenă se repetă, cu câteva schimbări:

 - Lisa, poţi să plângi dacă te doare.


Cu o grimasă de durere, se freacă pe-un genunchi:


 - Uaaaaa, eeee, doalee (doare).


Hohote de râs, tăvălit pe jos ţinându-se de burtă cu mâinile. Se opresc cu greu din râs, se privesc şi încep, iar şi iar şi iar.


 

Ce constatăm noi aici?


1. Fetele au talent înnăscut.

sau

2. Învăţa să manipuleze.
 
sau
 
3. La alegerea publicului   :D